Feed on
Posts
Comments

Intrebarea pijamalei

De ce nu gasim in magazine si pijamaua compusa din bluza de pijama si fusta de pijama? :)

Conform DEX, aceasta posibilitate este exclusa: PIJAMÁ, pijamale, s.f. Îmbrăcăminte formată din pantaloni și bluză, care se poartă mai ales noaptea (în timpul somnului). – Din fr. pyjama.

De ce o doamna respectabila si eleganta nu si-ar lua o fusta de pijama si nu un pantalon de pijama?

Dozatorul de laptic

Dupa ce am vazut primul dozator de lapte anul trecut la Tusnad, am auzit ca de acum poti gasi astfel de dozatoare si in Bucuresti. Mai precis, la magazinul Ungra Delicatesuri din zona Unirii (Str. Bibescu Voda nr. 18).

Sunt tare curioasa cum o fi laptele comercializat acolo, daca se inghesuie sau nu lumea sa cumpere si daca dozatorul face “muu” in timp ce iti umpli sticla :D

Mai multe detalii ar fi pe site-ul fermadelapte.ro.

Nedumerire

Intrebarea zilei, via sotul meu: care o fi zeul mancarii?

Ati observat ca unele cuvinte ni se par foarte cunoscute, le stim sensul, insa nu le folosim aproape niciodata in viata de zi cu zi?

De pilda, am auzit la radio cuvantul “coscogeamite”. Desigur, l-am citit in povestile copilariei de nenumarate ori, insa de folosit in limbajul curent, niciodata. La fel se intampla si cu alte cuvinte: merinde, omat, iscusit, slut, a izbuti, chipes, nestemate si multe altele.

De ce nu ni se par la indemana atata timp cat am copilarit si ne-am format odata cu ele? De ce raman ele niste cuvinte “tabu”?

M-am apucat de pictura in toamna anului trecut. Cum de mi-a venit ideea? Sincera sa fiu, nici nu mai stiu. Pare-mi-se ca “rasfoind” pe net, am gasit niste site-uri cu ustensile de pictura: sevalete, pensule, culori, sicative si alte lucruri pentru cunoscatori :) . Si asa cred ca mi-a incoltit in minte ideea ca as putea incerca si eu.

Ideea ca idee, pana cand, deodata, mi-am zis mie si celor din jurul meu: vreau sa ma apuc de pictat. Nu am avut antecedente. Nu am fost un geniu nedescoperit in copilarie sau la scoala. Insa acum ma simt plina de energie si de avant creativ de a face arta. Poate geniile isi descopera si mai tarziu talentul :D

Sunt 3 luni de atunci si dorinta s-a transformat in realitate. Pictez.

Dintre intrebarile existentiale pe care mi le pun eu uneori: de ce la hoteluri ti se dau din partea casei sapun, sampon, casca de dus, trusa de cusut, crema de ghete si multe altele, dar niciodata pasta de dinti?

Oare nu asta este la fel de importanta ca si sapunul? Casca de dus sau crema de ghete sunt considerate a fi mai utile decat banala, dar indispensabila (in opinia mea) pasta de dinti?

De ne-ar raspunde cineva din domeniul ospitalitatii, ce bine ar fi! dar un raspuns pertinent sa avem :) Sau macar o explicatie logica pentru lipsa de simt practic a hotelierilor.

Imi place iarna. Dar mai mult imi plac zilele de iarna in care te poti plimba, pe jos, pe strazile troienite ale Bucurestiului. Dupa zapada cazuta din belsug acum 10 zile, am iesit la plimbare prin centrul vechi, unde stradutele si casele au un farmec deosebit.

De aceea iubesc Bucurestiul, pentru momentele de liniste, pentru zonele placute privirii, pentru stradutele intortocheate, pentru cladirile masive ce pastreaza amprenta epocii in care s-au nascut, pentru casutele ce se insira cuminti, pentru parcurile impodobite de sarbatoare, pentru tot ce te face sa iesi din cotidianul unei zile in Capitala: trafic, agomeratie, mitocanie, blocuri ce slutesc pitorescul unor cartiere.

In plimbarea noastra, am traversat si Cismigiul care era impobobit de sarbatoare. Iata cum poate fi si Bucurestiul nostru frumos:

Si, dupa ce ingheti prin troiene, ce poate fi mai placut decat o oprire la Carul cu bere si o cana de vin fiert?

Life is wonderful!

Traim in Romania…

Paradoxul zilei de azi: sondajele spun adevarul, numaratoarea efectiva e fraudata. Are you kidding?

Astazi e o zi mare: vernisajul foto organizat de IAA si la care particip impreuna cu colegele mele de departament, Oana si Silvia. Evenimentul are loc astazi, de la 19.30, la sediul IAA, in incinta Teatrului Act (etaj 3).

Am expus la FotoGalerIAA 1 metru patrat de fotografii, majoritatea facute in calatorii, in care am surprins ineditul locurilor respective intr-o viziune pur personala.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Expozitia ne reuneste pe noi, cei care lucram in domeniul comunicarii si care avem fotografia ca pasiune.

Ma bucur mult sa particip la acest eveniment. Este al doilea prilej de expunere a fotografiilor personale, dupa participarea la o editie FotoGeografica.

Adevarul merge pe o linie inedita pe piata mass media romanesti: fara politica pe prima pagina, fara implicare partizana in campanie electorala. Subiecte de actualitate politica, relatate neutru pe o pagina. Nu comentarii, nu scandaluri mai mult sau mai putin iscate de ziaristi, nu orice actiune de nivel sub zero a politicienilor transformata in activitate cruciala pentru popor.

Demersul Adevarul este unul salutar. De cand am inceput cursurile de jurnalism, am aspirat la un ziar care sa se tina departe de culisele politicii si mai ales de slugarnicia la care te obliga fie patronatul, fie partizanatul liderilor de opinie ai ziarului, fie publicitatea cea de toate zilele pentru diferite institutii si comitii de stat.

Chiar daca acest lucru se va intampla doar pana la sfarsitul anului, avem o speranta. Avem incredere ca se poate produce o schimbare a perceptiei asupra a ceea ce isi doreste publicul de la un ziar. Poate ca se va schimba ceva in perceptia managerilor asupra liniei editoriale si va ramane o trasatura specifica publicatiei. Ii doresc asta ziarului Adevarul - multa independenta, in ciuda patronatului pe care il stim cu totii.

Oare cand vor observa ziaristii ca oamenii nu mai suporta balaceala politica de care avem parte in ziare si la tv zi de zi? Oare cand vor observa ca oamenii de valoare se indeparteaza tot mai mult de politica pentru a nu se intina? Oare cand vor admite ca circul politic duce la dezgust fata de orice implicare civica, de pilda fata de exprimarea legitima a votului?

Probabil ca sunt idealista.  Pentru ca imi doresc o presa mai profesionista, jurnalisti mai competenti, comentatori mai putin subiectiv-interesati si mai mult analitici, linii editoriale mai independente de factorul politic/patronal. Pentru ca vreau o tara condusa de politicieni carora le pasa - de noi, nu numai de ei.

Aspir la libertatea presei. Si sper sa nu raman cu acelasi gust amar ca atunci cand m-am decis ca nu vreau sa profesez in jurnalism in Romania.

Older Posts »